Adormirea Maicii Domnului, prăznuită în fiecare an la 15 august, este unul dintre cele mai importante praznice ale Bisericii Ortodoxe. În această zi, creștinii cinstesc mutarea la Fiul său a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, cea care L-a născut în trup pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului nu este o sărbătoare a despărțirii și a deznădejdii, ci una a biruinței vieții asupra morții și a trecerii către Împărăția lui Dumnezeu. Biserica o cinstește pe Maica Domnului ca pe cea care, prin viața sa sfântă, ascultare și smerenie, a devenit „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”.
Înștiințarea Maicii Domnului despre mutarea sa la ceruri
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru să o ia pe Maica Sa la Sine, cu trei zile înainte de mutarea ei de pe pământ, a trimis la dânsa pe Arhanghelul Gavriil, pentru a-i vesti apropierea ceasului.
Arhanghelul i-a spus:
„Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare.”
Auzind aceste cuvinte, Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare. Dorind să fie cât mai aproape de Fiul său, s-a suit în Muntele Măslinilor, unde obișnuia să se roage adesea.
Atunci s-a petrecut o minune: pomii de pe munte s-au plecat înaintea Maicii Domnului, ca niște slujitori însuflețiți, aducându-i cinstea și închinăciunea cuvenită.
Pregătirea pentru Adormirea Maicii Domnului
După rugăciune, Maica Domnului s-a întors în casa sa. Acolo a aprins multe lumânări, a mulțumit lui Dumnezeu și le-a chemat pe rudele și femeile cunoscute.
Le-a spus despre vestea primită de la Arhanghelul Gavriil și despre apropiata sa mutare la ceruri.
Pentru încredințarea celor spuse, le-a arătat o stâlpare de finic, semnul pe care îl primise prin înger.
Femeile au început să plângă și să se tânguiască, întristate de gândul că Maica Domnului urma să se despartă de ele. Însă Preacurata Fecioară le-a mângâiat, spunându-le că, deși se va muta la ceruri, nu le va părăsi.
Ea le-a încredințat că va cerceta și va umbri nu numai pe cele aflate atunci înaintea ei, ci întreaga lume.
Apoi a arătat cele două veșminte ale sale, hotărând ca acestea să fie date unor văduve sărace, două femei care îi erau apropiate și pe care le ajutase în timpul vieții.
Apostolii lui Hristos sunt aduși la casa Maicii Domnului
Deodată s-a auzit un sunet asemenea unui tunet puternic și s-au arătat mulți nori care îi aduceau, de la marginile lumii, pe Sfinții Apostoli ai lui Hristos la casa Maicii Domnului.
Între ei se aflau și ierarhii Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei.
Aflând pricina pentru care fuseseră aduși acolo, Apostolii au început să plângă, întristați că Maica Domnului urma să se mute la Fiul și Dumnezeul ei.
Ei i-au spus că, atât timp cât o aveau în lume, se mângâiau prin prezența ei, iar acum le era greu să primească despărțirea.
Maica Domnului i-a mângâiat însă și le-a spus:
„Prietenii mei și ucenicii Fiului și Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat.”
Sfântul Apostol Pavel o cinstește pe Maica Domnului
În acel timp a sosit și Sfântul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos.
Căzând la picioarele Maicii Domnului, s-a închinat ei și a lăudat-o, spunând:
„Bucură-te, Maica Vieții, împlinirea și încheierea propovăduirii mele; că măcar că pe Hristos, Fiul tău, trupește pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd.”
Adormirea Maicii Domnului
După ce și-a luat iertăciune de la toți cei aflați acolo, Maica Domnului s-a așezat pe pat și s-a rugat pentru întărirea lumii și pacea oamenilor.
Apoi și-a dat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului său.
În clipa aceea, numeroase minuni s-au săvârșit: ochii orbilor s-au luminat, surzii au început să audă, ologii s-au îndreptat, iar diferite boli și suferințe s-au vindecat.
Apostolii au început cântarea de ieșire și au ridicat patul pe care se afla trupul Maicii Domnului. Unii mergeau înainte cu făclii, iar ceilalți o petreceau cu cântări către locul de îngropare.
Atunci s-au auzit și glasurile îngerilor, iar văzduhul s-a umplut de cântările cetelor cerești.
Minunea de la înmormântarea Maicii Domnului
Văzând această cinstire, mai-marii iudeilor au încercat să-i îndemne pe unii dintre oameni să răstoarne patul pe care se afla trupul Maicii Domnului.
Unul dintre ei, pornindu-se cu și mai multă îndrăzneală, a apucat patul, însă mâinile i-au fost tăiate prin dreapta judecată a lui Dumnezeu și au rămas atârnate de acesta.
Văzând minunea, omul a crezut din tot sufletul și a primit vindecare.
Și cei care fuseseră orbiți au dobândit vederea după ce au crezut și au atins o parte din veșmântul sau din patul Maicii Domnului.
Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani
Apostolii au ajuns în satul Ghetsimani, unde au așezat trupul Maicii Domnului în mormânt.
Timp de trei zile au stat lângă mormânt, ascultând neîncetat glasurile îngerești.
Sfântul Apostol Toma nu fusese prezent la preaslăvita îngropare. Ajungând după trei zile, era foarte mâhnit pentru că nu se învrednicise să vadă și el trupul Maicii Domnului.
Pentru aceasta, Apostolii au deschis mormântul, pentru ca și Toma să se poată închina.
Dar, când au privit în mormânt, au găsit mormântul gol, fără trupul Maicii Domnului. A rămas doar giulgiul, ca mărturie a minunii și ca mângâiere pentru Apostoli și pentru toți credincioșii.
Mormântul cel cioplit în piatră, aflat în Ghetsimani, este cinstit până în ziua de astăzi ca loc sfânt al închinării, întru slava și cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria.
Ocrotirea Constantinopolului de către Maica Domnului
Tot în această zi, Biserica pomenește și marea și nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu, care a întors cu rușine pe necredincioșii agareni prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La începutul împărăției lui Leon Isaurul, numit și Conon, o mare mulțime de saracini s-a ridicat împotriva Constantinopolului, venind cu numeroase vase pentru a cuceri marea cetate.
În fața primejdiei, locuitorii Constantinopolului au alergat la Maica Domnului și au rugat-o să ajute cetatea și să o izbăvească de vrăjmași.
Rugăciunile lor au fost ascultate.
Maica Domnului a apărat cetatea sa, iar armata invadatoare a fost lovită și risipită. Corăbiile au fost împrăștiate, iar mulți dintre cei care veniseră cu gând de cucerire au pierit.
În cele din urmă, Soliman, mai-marele lor, s-a smerit înaintea icoanei Maicii Domnului și a venit în cetate, renunțând la semeția și îndrăzneala de mai înainte.
Astfel, cetatea Constantinopolului a fost păzită prin puterea lui Dumnezeu și prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Ce înseamnă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului?
Adormirea Maicii Domnului ne descoperă taina trecerii de la viața pământească la viața cea veșnică.
Pentru creștinul ortodox, această sărbătoare nu este doar amintirea morții Maicii Domnului, ci și mărturia că moartea nu are ultimul cuvânt. Maica Vieții, cea care L-a născut pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este mutată la ceruri și rămâne aproape de cei care îi cer ajutorul și mijlocirea.
De aceea, în ziua de 15 august, credincioșii se adună în biserici pentru a participa la Sfânta Liturghie, pentru a se ruga și pentru a cinsti cu evlavie pe cea care este numită Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului și Pururea Fecioara Maria.
Praznicul ne cheamă la rugăciune, smerenie și nădejde, amintindu-ne că adevărata viață este cea în Hristos și că, pentru cei care cred în El, trecerea din această lume nu este sfârșitul, ci începutul vieții celei veșnice.
În clipul de mai jos, părintele Pimen Vlad ne vorbește despre Postul Maicii Domnului, despre viața Maicii Domnului și despre sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.