Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași este una dintre cele mai frumoase și cunoscute povești de sfințenie din tradiția ortodoxă românească.

Sfânta Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în Epivata (astăzi Boiados), un sat de lângă Constantinopol, pe țărmul Mării Marmara. Provenea dintr-o familie creștină, evlavioasă și înstărită.

De mică, Parascheva a arătat o mare dragoste pentru Dumnezeu. Mergea adesea la biserică, se ruga cu lacrimi și făcea milostenie din ce avea. O întâmplare din copilăria ei a rămas celebră:
Într-o zi, la biserică, a auzit cuvintele Mântuitorului:

Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Atunci și-a dat jos hainele frumoase și le-a dăruit unei fete sărace, îmbrăcând hainele simple ale acesteia. Acest gest a fost începutul vieții ei de nevoință și jertfă.

După moartea părinților, tânăra Parascheva a hotărât să-și dedice viața lui Hristos. A plecat în Țara Sfântă, unde a viețuit mai întâi la Mănăstirea Maicii Domnului din Ierusalim, iar apoi s-a retras în pustiul Iordanului, ducând o viață aspră de rugăciune, post și smerenie.

După ani de nevoință, un înger al Domnului i-a poruncit să se întoarcă în locurile natale, pentru că acolo urma să-și dea sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Ascultând porunca, s-a întors la Epivata, unde a murit în pace, la o vârstă tânără.

Se spune că, într-o zi, aproape de locul unde fusese îngropată sfânta, a murit un marinar sau un om sărac (după unele versiuni, un „om păcătos”), iar locuitorii au hotărât să-l îngroape acolo, aproape de malul mării.

Când au început să sape groapa, au dat peste trupul unei femei neputrezite, din care izvora bună mireasmă, de parcă ar fi fost viu. Oamenii s-au mirat, dar, neștiind cine este, au lăsat trupul acolo, alături de cel al mortului.

Noaptea însă, un monah evlavios din sat a avut o vedenie dumnezeiască: i s-a arătat o femeie luminoasă, îmbrăcată în haine albe, care i-a spus:

Cheamă preoții și scoate din pământ trupul meu, căci eu sunt Parascheva, cea care am fost din Epivata, și acum Domnul m-a proslăvit.”

Aducerea moaștelor la Iași

De-a lungul vremii, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate de mai multe ori:

• din Epivata la Târnovo (Bulgaria),

• apoi la Belgrad (Serbia),

• și în cele din urmă, în anul 1641, domnitorul Vasile Lupu le-a adus la Iași, ca dar de la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, în semn de recunoștință pentru ajutorul oferit la plata datoriilor Patriarhiei.

De atunci, Sfintele moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde sunt cinstite de milioane de credincioși în fiecare an, în special la 14 octombrie, ziua prăznuirii ei.

Minunile Sfintei Parascheva

Sfânta este considerată ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii. De-a lungul timpului, a făcut numeroase minuni: a vindecat bolnavi, a oprit epidemii și războaie, a ajutat femei, copii și oameni aflați în primejdii.

Prima mare minune a avut loc atunci când trupul Sfintei a fost găsit neputrezit și răspândind bună mireasmă, la ani buni după adormirea ei.
Trupul a fost descoperit în chip minunat de un călugăr îndrumat de îngeri, care a primit poruncă să-l dezgroape.
Această descoperire a fost confirmată de credincioși și preoți din Constantinopol, fiind semnul sfințeniei ei.

După mutarea moaștelor la Constantinopol (în jurul anului 1235), s-au consemnat mai multe minuni:

• În timpul unei epidemii de ciumă, locuitorii au făcut procesiune cu racla Sfintei, iar epidemia a încetat brusc.

• Într-un alt rând, în vreme de război, cetatea a fost izbăvită de asediu după rugăciuni către Sfânta Parascheva.

După aducerea moaștelor în Moldova (1641), Sfânta a devenit ocrotitoarea Moldovei.
Cronicile menționează că:

• În anul 1647 și din nou în 1741, ciuma a încetat la Iași după ce s-au făcut rugăciuni și procesiuni cu racla ei prin oraș.

• Oamenii bolnavi se vindecau atingându-se cu credință de raclă.

Mai multe episoade istorice arată intervenția ei:

• În războiul ruso-turc (1821), o parte din locuitori au rămas nevătămați după ce s-au rugat Sfintei.

• În Al Doilea Război Mondial, în 1944, când Iașul era bombardat, credincioșii au făcut rugăciuni la raclă, iar o bombă căzută în apropiere nu a explodat — eveniment consemnat de martori.

În noaptea de 26 decembrie 1888, un incendiu puternic a izbucnit în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Focul a mistuit totul în jur, dar raclă Sfintei Parascheva a rămas neatinsă, deși era din lemn.
Pânza ce o acoperea s-a înnegrit, însă trupul a rămas nevătămat, iar flăcările s-au oprit brusc la baldachinul ei.

Până astăzi, la racla Sfintei vin pelerini care mărturisesc vindecări:

• oameni care s-au vindecat de cancer, de boli ale ochilor sau paralizie;

• mame care nu puteau avea copii, iar după rugăciuni la Sfânta, au primit binecuvântare de naștere;

• persoane care au scăpat din accidente grave sau situații fără ieșire după ce s-au rugat cu credință.

În timpul pandemiei de COVID-19, credincioșii din Iași au mărturisit simțirea unei puteri de pace și ocrotire în zilele hramului, chiar dacă accesul era limitat.
Mulți au spus că „Sfânta Parascheva nu și-a lăsat credincioșii”, iar unii bolnavi s-au vindecat în chip neașteptat după rugăciuni stăruitoare.

Numele ei, Parascheva, înseamnă „vineri” în limba greacă — ziua în care Hristos a fost răstignit — simbolizând jertfa și pocăința. Viața ei ne învață să trăim în curăție, milostenie și smerenie, să ne apropiem de Dumnezeu cu inimă curată.